Ce cere Dumnezeu de la om? Dumnezeu cere nevoință.
☆ Te nevoiești? Dumnezeu te va răsplăti cu daruri duhovnicești.
☆ Cât ar trebui să se nevoiască cineva? Atât cât poate. Cu cât se nevoiește mai mult, cu atât va avea bucurii duhovnicești mai mari.
☆ De aceea am spus la început că nu există o rețetă standard a vieții duhovnicești, pentru că mântuirea omului este în inima sa și nimeni, nici măcar omul nu știe ce este în inima lui. Doar Dumnezeu știe.
☆ Poate cineva să nu se nevoiască prea mult și, totuși, să fie om duhovnicesc pentru că este smerit, de exemplu.
☆ Smerenia din inimă pornește. Și doar Dumnezeu vede inima omului, așa cum am spus mai devreme. Și aceasta este nevoință, să-ți ții inima curată. Altul se nevoiește, postește aspru, face metanii, fiecare după cum a fost dăruit de Dumnezeu. La fel spunea și bătrânul nostru, gheronda Emilian (Simonopetritul), că, pentru a porni în viața duhovnicească trebuie să înțelegi că ești păcătos.
☆ Dar cum vei înțelege acest lucru? Nici măcar asta nu poți să înțelegi atunci când faci primii pași către Dumnezeu. Spui că ești păcătos pentru că asta ai auzit de la alții că trebuie să spui și să simți, dar tu încă nu simți atunci, când ești la început.
☆ Ce poți să simți la început? Doar nevoința pe care o faci. Biserica, de exemplu, are canoane. De ce are Biserica aceste canoane? Pentru a ajuta pe om. Mergi la biserică? Aceasta este nevoință. Mai ales în zilele noastre, când omul nu mai are deloc timp pentru el decât sâmbăta și duminica și, de cele mai multe ori doar duminica.
☆ Deci, ca omul să-și jertfească și ultimele sale clipe de odihnă este o jertfă în zilele noastre. Și Dumnezeu primește această jertfă a ta dacă este din inimă. Nu este nevoie să spui: ,,Voi urma cutare metodă în viața duhovnicească”, pentru că viața duhovnicească este o diversitate a harismelor lui Dumnezeu, pe care, fiecare om care se nevoiește, le va primi de la El. Va primi aceste daruri dacă se nevoiește cu inimă smerită, așa cum spune Psalmistul.
☆ Nu facem nevoință pentru a ,,obține” ceva după care tânjim, o harismă anume, să zicem, pentru că doar Dumnezeu știe ce anume are fiecare nevoie. Și doar Dumnezeu știe cât se poate nevoi cineva, care este măsura fiecăruia.
☆ De aceea spune Apostolul Pavel ,,căutați darurile cele mai bune”, înțelegând prin aceasta darurile cele mai potrivite pentru fiecare. Dragostea, de exemplu…. Ca să dobândești harisma dragostei trebuie să te jertfești pe tine cu desăvârșire. Iar Dumnezeu vede, cântărește și dăruiește fiecăruia după dorința sa, după nevoința pe care o face cineva și după măsura sa.
☆ Dumnezeu este cel care hotărăște câtă nevoință trebuie să facă fiecare, pentru că doar El vede ceea ce avem în inimă și jertfa pe care o facem. Și doar El știe de ce anume avem nevoie și cât avem nevoie, pentru că dobândirea unei harisme ne poate face semeți, trufași și nu ne folosește la nimic acea harismă pe care, poate, am râvnit-o foarte mult.
☆ Așadar, dacă ar fi să tragem o concluzie a celor discutate până aici, trebuie să rămânem cu ideea că, în viața duhovnicească există întotdeauna doi protagoniști: cel care dorește, și cel care oferă. Celălalt are răsplata, iar noi ne jertfim prin nevoință. Dumnezeu vede toate acestea și ne pregătește și pentru viața duhovnicească, și pentru Împărăție.
Pr. Elisei Simonopetritul via Pr. Cristian Stavriu