Un om a ajuns în rai și i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfăţișat-o ca și când ea s-a desfășurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă erau numai două urme. Mâhnit omul i-a spus lui Dumnezeu: De ce în momentele grele m-ai lăsat singur. Acesta i-a răspuns că în clipele de suferinţă erau doar urmele LUI DUMNEZEU, pentru că atunci te purtam pe braţe .
Pașii lui Dumnezeu – El ne ține în brațe
Categories:
Related Posts
Ar fi degeaba – poezie
<p>Ar fi degeaba.. Se țin de mână doi bătrâni Că n-au pe nimeni să-i ajute Și au ajuns ca...
Iertare
<p>Va iert pe toti aceia care m-ati folosit ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei. Va iert...
Rugăciune la 21 octombrie
<p>Cu inima smerita si cu grai de lauda cutezam a preamari astazi pe Hristos, Cel ce v-a aratat pe voi,...