La simplitate şi la pacea inimii ajungi numai prin rugăciune şi frică de Dumnezeu. Dacă noi nu citim despre sfinţi, din Filocalie, nu putem niciodată să ajungem să ştim ce e binele şi răul. Unii oameni numesc binele – rău şi răul – bine, din neştiinţă şi din ne-mers la Biserică. Căci ne-mergând şi ne-citind, omul este plin de sine însuşi.
Până nu se roagă cineva mult – să plângă de faptele sale – şi să-şi scoată din inimă răul, nu se poate schimba. Aici ne mai punem avocaţi, dincolo nimeni nu ne mai ajută. Faptele noastre şi sfântul înger păzitor stau lângă noi până se termină toate. Dacă avem fapte bune, îngerul trage balanţa spre bine şi ne ajută. Dacă nu sunt fapte bune, ce să mai facă bietul înger?