Lacrimile – drum spre Rai

Cine nu știe ce-i plânsul, care dintre muritori

N-a avut pe față lacrimi și nu știe gustul lor?

Cine n-a simțit vreodată boabe de cristal pe-obraz?

Că-s prezente-n bucurie și nu-s lipsă în necaz.

 

Căci îngemănați cu ele, noi pe-acest pământ venim

Și din pâinea lor adesea, trebuie să ne hrănim!

Ce sunt lacrimile, oare, care e al lor folos,

Au în ele vreo valoare de sunt strânse de Hristos?

 

Și m-am întrebat adesea: care e al lor mister,

De ce-i presărat cu lacrimi drumul care duce la cer?

De ce-au plâns proorocii, sfinții, părinții și ai noștri strămoși

Și s-au adăpat cu lacrimi frații noștri credincioși?

 

De ce-a plâns și Ieremia întrecând orice hotar?

În Grădina Ghetsimani, Domnul nosť a plâns cu-amar.

De ce-a plâns, ades și David, Iov vărsa lacrimi amare,

Petru, Pavel, Timotei și frații din întâia adunare?

 

Voi da glas câtorva gânduri despre lacrimi, doar succint,

Fiindcă dezlegat misterul nu ne-a fost descoperit.

Este-o mare taină ascunsă în binecuvântata apă

Și-un secret ce însuși Domnul ni-l va dezlega odată.

 

Pe cărarea pocăinței lacrimile sunt comori,

Sunt neprețuite, salbe și au veșnice valori.

Lacrimile-s râuri sfinte, ce din suflet izvorăsc

Și se varsă înafara învelișului trupesc.

 

Lacrimile nu-s plăcute. . că-s sărate și amare

Și te năpădesc de-n suflet ai necaz sau întristare.

Cele mai curate ape calde care curg pe-obraz în jos

Și-ating maximă valoarea când te vezi un păcătos.

 

Însă ele nu urmează cursul altui fel de apă,

Care după legea firii, curge-n jos și iar vezi apă.

După ce străbat obrajii, ele se înalță-n sus,

Bat Ia porțile-ndurării și a Mirelui Iisus.

 

Ele urmează circuitul apelor ce vin de sus,

Și se-ntorc din nou acolo, în potirul lui Iisus.

Lacrimile-s râu pe care navigăm înspre Iisus,

Aripi ale rugăciunii, asigurate cu răspuns.

 

Ele sapă-n piatra firii și aduc o transformare

 Inimii, dar și gândirii, duhului, înviorare;

Îți clarifică vederea să vezi bine cum ți-e starea,

Totodată te ajută ca să dobândești iertarea.

 

Lacrimile vor fi șterse chiar de mâna Sa Divină,

Mângâindu-i pe aceia ce L-au așteptat să vină!

Ce frumos va fi acolo, unde n-or mai fi nici lacrimi,

Nici dureri, nici suferință, nici ocară și nici patimi.

 

Ne vom aminti de ele, stând la pieptul lui Iisus,

Însă ele vor fi șterse și-nghițite de apus.

Doamne, dă-ne tuturora harul lacrimilor sfinte,

Ca să Te-așteptăm pe Tine cu un dor tot mai fierbinte.