Smerenia NU este vorba goală pe care o spunem noi: „sunt păcătos” și altele că această.
Smerenia este adevărul.
Să afli și să cunoști că ești un nimic. Acel nimic care era înainte de a face Dumnezeu lumea. Acest „nimic” suntem. Rădăcina ta, existența ta începe de la „nimic”, și maică ta este „țărâna”, iar Creatorul tău este Dumnezeu.
„Ce ai, să nu fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi că și când nu ai fi primit?”
*Este mare darul lui Dumnezeu de a cunoaște adevărul.*
Și acest adevăr ne-a spus Domnul că ne eliberează din păcat.
*Sf. Iosif Isihastul*
PS – când spune că suntem nimic se referă la faptul că suntem creați de Dumnezeu dihotomici, adică trup și suflet, … și sufletul este scânteie divină cu obârșie și legătură cu EL. Când omul refuză această legătură, întrerupe a mai fi funcțional în parametrii în care a fost creat și da rateuri, pierde echilibrul, este pe cont propriu ….
Smerenia este artă de a te cunoaște că ființă vie în acest univers, știi cine ești în relația cu ține însuți, cu semenul și cu Dumnezeu …