Câteva cuvinte din Pateric

Spunea avva Pimen: de aceea zăcem în ispite atât de mari, fiindcă nu ne păzim numele noastre şi rânduiala, precum spune şi Scriptura. Nu vedem femeia cananeeancă, care şi-a primit numele, că a mângâiat-o Mântuitorul? (Matei 25, 27) Iar Abigail, fiindcă i-a zis lui Davíd „al meu este păcatul” (I Împăraţi 25, 24), el a ascultat-o şi a iubit-o. Abigail întruchipează sufletul, iar David dumnezeirea. Dacă sufletul se învinuieşte pe sine dinaintea Domnului, îl iubeşte Domnul.

L-a întrebat avva Iosif acelaşi lucru (despre gândurile rele), şi i-a răspuns avva Pimen: aşa cum, dacă închide cineva şarpe şi scorpion într-un ulcior şi-l pecetluieşte, şi mor de tot cu vremea, aşa şi gândurile rele, care încolţesc de la draci, pier prin răbdare.

L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc.

A mai zis: bună este ispita, că ea îl face pe om mai încercat.

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Mi-a rămas o moştenire; ce să fac cu ea?
– Du-te şi peste trei zile vino, că o să-ţi spun.
El veni, cum îi hotărâse bătrânul, care îi spuse:
– Ce să-ţi spun, frate? Dacă-ţi spun „dă-o la biserică”, acolo se fac ospeţe. Dacă-ţi spun „dă-o neamurilor tale”, atunci n-ai răsplată. Dacă-ţi spun „dă-o săracilor”, eşti fără grijă. Deci fă ce vrei, nu e treaba mea.

A mai zis: l-a întrebat un frate pe avva Alonie:
– Ce este să fii neînsemnat?
– Să fii mai prejos decât necuvântătoare, ştiind că ele nu sunt osândite.

A mai zis: orice osteneală ar veni asupră-ţi e biruită prin tăcere.

L-a întrebat un frate:
– Ce să fac?
– Avraam, când a intrat în ţara făgăduinţei, şi-a cumpărat mormânt, şi prin mormânt a moştenit pământul.
– Ce înseamnă „mormânt”?
– Locul plânsului şi jalei.

A mai zis: oamenii vorbesc desăvârşit şi lucrează cel mai puţin.

A zis avva Pimen: aşa cum fumul goneşte albinele, şi atunci li se ia roada dulce a muncii lor, la fel şi odihna trupului izgoneşte frica de Dumnezeu din suflet şi nimiceşte toate faptele bune.