– Spune povestea noastră cu un rege, al unui trib, avea zece câini sălbatici.
Regele folosea câinii pentru a tortura și a le da drept hrană pe oricare dintre servitorii săi care greșeau sau îl supărau pe lege.
– Unul dintre servitorii regelui a facut odată o greșeală atât de mare încât regelui nu i-a plăcut deloc.
Motiv pentru care a poruncit ca servitorul să fie aruncat la câini.
– Slujitorul a spus:
“Eu, ți-am slujit zece ani și tu astfel mă răsplătești.
Te rog, dă-mi zece zile înainte să mă arunci la câinii”, și regele i-a îndeplinit dorința.
– În aceste zece zile, servitorul s-a adresat paznicului care avea grijă de câini și i-a spus că ar vrea să se ocupe el de câinii, pentru următoarele zece zile.
– Paznicul a fost foarte nedumerit, dar a fost de acord, iar servitorul s-a ocupat de hrănirea câinilor, curățenie, baie și tot felul de nevoi pentru ei.
– Când s-au terminat cele zece zile, regele a ordonat ca servitorul să fie aruncat la câini așa cum îi era hotărâtă pedeapsa.
Când a fost aruncat, toată lumea a fost surprinsă să vadă cum câinii îi lingeau picioarele servitorului
– Regele, nedumerit de ceea ce vedea, a spus:
“Ce s-a întâmplat cu câinii mei?”
Servitorul a răspuns:
“Am servit câinii doar zece zile și nu au uitat de serviciile mele.
– Fără îndoială, te-am servit zece ani și tu ai uitat totul la prima mea greseala!”
Regele și-a dat seama de greșeala săvârșită și a ordonat ca servitorul să fie eliberat, dându-i iar dregătoria și mirându-se de înțelepciunea lui.
– Morala:
“Binefacerea și recunoștința rar se întâlnesc pe pământ”.
– “Din bucata mea de pâine, am hrănit un om și un câine, câinele mă recunoaște, omul nu mă mai cunoaște”.(Zicală).
– Sfârșit și lui Dumnezeu laudă.