Ar fi degeaba..
Se țin de mână doi bătrâni
Că n-au pe nimeni să-i ajute
Și au ajuns ca doi străini
Intemnițați, în propria lor curte
Vorbesc cu greu și obosesc
Când vor să meargă după apă,
Si li se pare mult prea nefiresc
Să se mai ducă pánă-n poartă.
Ar fi degeaba, fără rost
Nu vine nimeni să-i mai vadă,
Toţi au uitat că ei au fost
Cândva, doi oameni de ispravă.
Și au muncit o viață-ntreagă
Pe câmp să-și semene ogorul
Apoi să meargă să-I culeagă
Ca să iși crească fata și feciorul.
Să-i dea la școli ca să invete
Să nu rămână slugi la vite,
Si să se-ntoarca la o vreme
Să aibă grijă de-un părinte.
Şi unde-s azi copii lor
Când ei se țin de mână singuri?
Ce vină au părinţii lor
De-s astăzi condamnaţi la friguri.
Veți fi și voi bătrâni ca noi
Și-atunci, uitându-vă în urmă,
Veți căuta cu ochii goi
Pe cineva, să-l mângâiați pe mână.
Dorin Dumitru.