Le-am dat o șansă…și-ncă una…
Nu au stiut s-o folosească!
Prietenă…le-a fost minciuna;
Ei nu pot altfel să trăiască.
Le-am oferit sufletul meu
Așa bucăţi, cum îl aveam;
Ce…mi l-au sfărâmat mereu
Doar un ,regret” atât mai am.
… și zâmbetul s-a terminat
Nu au știut să-l preţuiască!
Că n-aú stiut, mare påcat..
Îi rog mult, så mă ocolească.
Tot ce mai am, nu-i pentru ei,
Nu merită băgaţi în seamă…
Departe stau de toți acei
Şi…doar de Dumnezeu mi-e teamă.
Deloc nu-mi pasă, ce zic unii
Sau alții…când se întâlnesc
Pot zice multe…Sunt străinii
Care…deloc nu mă iubesc.
Angelica Grosu