Prima dintre cele șapte taine creștine, prin care, prin întreită cufundare în apa sfințită, în numele Sfintei Treimi, se iartă celui botezat păcatul strămoșesc și păcatele personale săvârșite până atunci (când este vorba despre adulți), cei botezați devenind astfel membri ai Bisericii creștine; ritualul prin care se săvârșește această taină, când cel botezat primește un prenume. În ce priveste botezul copiilor, Tradiția ortodoxă l-a practicat totdeauna. Deși copiii n-au păcat personal și nu pot mărturisi în mod voluntar credința lor, din cauza imaturității vârstei, totuși, prin actul conceperii lor, ei împărtășesc starea comună a firii umane nesimțite. Ei sunt botezați deci spre “iertarea păcatelor”
Al doilea botez sau rebotezul este interzis ortodocșilor, deoarece Iisus Hristos “a adus o singură jertfă pentru păcate” (Evr. 10, 12), odată pentru totdeauna (Evr. 10, 10). Copiii trebuie sa fie rebotezati dacă nu se știe cine i-a botezat (can. 94 – Sinodul al Vl-lea ecumenic). Tradiția canonică face distinctie între ereticii care trebuie sa fie botezați pentru a fi primiți în Biserică și eretici al căror botez poate fi acceptat pe temeiul icomomiei .