Parte a Bisericii în care preotul săvârșește Sfânta Liturghie, despărțită de naos prin catapeteasmă;
Jertfelnic, locul prezentei lui Dumnezeu.
Jertfelnicul era de obicei o masă pătrată făcută din lemn sau piatră, care se sfințea prin rugăciunile preoților și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir și se stropea cu apă sfințită și cu sângele animalelor jertfite. (Ies. 29,21, 36-37; Evr. 9, 15-22). El sfințea pe cei care se atingeau de el și pe cele ce se așezau pe el (Ies.30, 29; Matei 22, 19).
Altarul Vechiului Testament făcea parte din “Cortul Mărturiei”, iar apoi din templu. Se vorbește de altarul pe care se sacrificau animalele de jertfă, care se afla în fața templului și de altarul tămâierii din Sfânta Sfintelor, unde preoții aduceau zilnic tămâieri și mirodenii și de cel din Sfânta Sfintelor, unde intra o dată pe an doar Arhiereul ca să tămâieze (Evr.9, 3-4).
Altar este atât Sfânta Masa, cât și încăperea care o conține în Biserica.