Denumirea dată ultimei scrieri din Noul Testament, care cuprinde descoperirea făcută Sfântului Ioan Evanghelistul în insula Patmos. Întâlnim sub această denumire și scrierile necanonice: Apocalipsa lui Baruh, Apocalipsa lui Petru, etc.
Este o carte profetică plină de simboluri, figuri, cifre, metafore si alegorii, a căror interpretare poate avea sensuri diferite și greu de înțeles. De aceea Biserica a inclus-o în canonul biblic abia în sec. V, la Sinodul de la Cartagina (419), respingând însă interpretarea ei ca bază pentru calculele cronologice despre sfârșitul lumii și veacul eshatologic.