Acest sfânt Fantin era cu neamul din latura Calabriei, fiul lui Gheorghe si al Vrieniei. El din scutece fiind sfințit lui Dumnezeu, a fost dus la o mânăstire unde lucra toată fapta bună, și făcându-se iscusit lucrător poruncilor lui Dumnezeu, s-a învrednicit cu dumnezeiști descoperiri, iubind a petrece în pustietăți și în munți și cite 20 de zile postind. Încă și gol patru ani a răbdat a fi și cu nenumărate întâmplări s-a luptat în vremea năvălirii celor de altă credință, pe care șaizeci de ani le-a răbdat. Atunci și-a luat pe ucenicii săi : Vitalie și Nichifor, s-a dus la Pelopones, și zăbovind și la Corint multă vreme, pentru mulți s-a făcut pricină de mântuire. Mai în urmă mergând și la Atena și închinându-se sfântului locaș al Născătoarei de Dumnezeu , s-a întors la Larisa, unde multă vreme zăbovind lângă mormântul Sfântului Achilie, în urmă a venit la Tesalonic, unde din destul desfătându-se de multe minuni ale Sfântului Mucenic Dimitrie, și ținându-și canonul obișnuit al înfrânărilor întregi opt ani, întru bune bătrâneți, a părăsit viața.