Așezarea brâului Maicii Domnului în raclă
Împăratul Arcadie, feciorul lui Teodosie cel M are, scotând cinstitul brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Ierusalim, căci acoIo era păstrat cu cinstita ei haină până în acea vreme de o femeie fecioară, l-a adus în Constantinopol, si l-a pus într-un sicriu luminat, pe care l-a numit si sfânta raclă. Deci trecând 410 ani, a deschis acea sfântă raclă împăratul Leon cel întelept, pentru femeia sa Zoe, care era chinuită de duh necurat, si care văzuse si dumnezeiasca vedenie; că de s-ar pune peste dânsa cinstitul brâu, s-ar lecui. Si s-a aflat cinstitul brâu strălucind ca și cum ar fi fost tesut atunci nou, având o pecete tipărită în aur; și hârtie Codicel lipită, care arăta cu numărul, vremea, indictionul și ziua în care fusese adus sfântul brâu în Constantinopol și cum a fost pus de mâinile împăratului Arcadie în raclă, pecetluită fiind de dânsul. Acest brâu sărutându-l împăratul, și întinzându-l peste împărăteasă cu mâna patriarhului ce era atunci, o, minune, îndată s-a mântuit de boală împărăteasa, și toți slăvind pe Mântuitorul Hristos și dând laude de mulțumire Preacuratei Maicii Lui, l-au pus iarăși în acea raclă unde era mai înainte.
Tot în această zi pomenirea înnoirii Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de la Neoria
Pe vremea împărătiei binecredincioșilor împărati Mihail și Teodora un oarecare patriciu cu numele Antonie, avea în Constantinopol o casă cinstită în curtea căreia era și o biserică a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei. Din această biserică fusese luată podoaba de îrnpăratii cei mai dinainte luptători împotriva icoanelor, scotând sfintele icoane și Însemnându-se nunłai cruci în locul lor. Deci patriciul acesta iarăsi făcând icoanele bisericii acestia cum se cuvenea, a făcut și o baie foarte mică dedesubtul bisericii pentru trupeasca sa odihnă; iar deasupra acelei băi se făcea pururea slujba lui Dumnezeu. Pentru aceasta a umbrit intru dânsul darul Preasfântului Duh, prin Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, și au început a se face multe tămăduiri de multe feluri de boli. Încă oarecare iubitori de Dumnezeu se strânseră și au cerut de la patriciul, să facă o dată pe săptămână baie pentru fratii cei în Hristos și mai ales bolnavi. Și luând voie făceau aceasta cu credință și se vindecau.
După aceea, apropiindu-se să moară patriciul, a lăsat baia aceea și biserica pe seama celor ce s-au aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, pentru a lui sufletească mântuire. Însă aceia fiind săraci și neavând nici apă de ajuns, nici alt venit, încet, încet, au părăsit grija lucrului și baia a rămas neîngrijită. Și jefuind-o unii și alții de uneltele și podoabele ce avea într-însa, a rămas la stingere desăvârșit. Iar sfânta biserică, căci era înaltă și vindecătoare celor bolnavi, au lăsat-o, făcând slujbă într-însa, un preot, care din dumnezeiescul dar ce era într-însa, avea din destul cele ce erau spre trebuinta hranei. Deci fericitul împărat Roman făcându-și palate împărătești și trebuindu-i mult material de lucru, și fiind înștiințat de această casă a Născătoarei de Dumnezeu că are mult material, a pus gând ca să o strice. Iar Născătoarea de Dumnezeu ce locuia într-însa n-a îngăduit cele ce gândea împăratul. Căci în noaptea aceea s-a arătat celui ce era ispravnic peste lucru și unui tânăr ce era rudă cu ispravnicul și le-a zis cu groază, să nu cuteze nicidecum a-i strica biserica aceea. Și dacă s-a făcut ziuă, spunand tânărul visul către maica ispravnicului a înteles și împăratul, care îndată cum auzi, zise cuvântul acesta: «Nu voi să am judecată cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ci încă voi înnoi casa aceea cu cele ce-i vor trebui». Pentru aceasta, în loc să strice oamenii cei ce au fost trimiși, au curătit baia cu toată nevointa și au înălbit-o. După aceea gătindu-se toate si făcâdu-se baie mai mare, de avea si scăldătoare și înfierbantând-o, se scăldară împărații: Roman, Constantin și Hristofor, si bucurându-se întăriră baia și cu hrisov de milă să aibă a lua pe fiecare an și a dăruit-o la manăstirea cea numită a ispravnicului pentru ca să poarte grijă de baie și de biserica Născătoarei de Dumnezeu, monahii mânăstirii aceleia. Si câte minuni adică s-au făcut mai înainte în mai sus zisa biserică a Născătoarei de Dumnezeu, le vom lăsa, dar aici vom povesti una numai ce s-a făcut în vremea noastră.
O femeie oarecare vestită a căzut în boală grea și s-a umflat, și chinuindu-se cu nesuferite dureri, și-a cheltuit toată averea sa la doctori si nimic nu se folosi de la ei. Auzind de minunile ce se făceau la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-a dus și ea acolo; și rămânând acolo câteva zile și nimic folosindu-se, ci bântuită foarte rău de boală, a iesit si s-a dus la biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne și căzând la pământ se ruga zicând: («Miluiește-mă, Maica lui Dumnezeu, că fiind lipsită de tot ajutorul omenesc, am năzuit la tine». Deci rămânând acolo nouă zile, i s-a arătat în ziua cea de pe urmă o femeie de cinste zicându-i: O, femeie, ce strigi către mine de mă superi neîncetat?» Iar ea a zis către dânsa:
O, stăpână, știu că pentru păcatele mele mă chinuiesc; dar știind că pentru noi păcătoșii Fiul tău și Dumnezeul nostru S-a pogorât din ceruri, și născându-Se din pântecele tău S-a făcut om; drept aceea am năzuit la tine, ca să aflu milă, eu ticăloasa». Iar Născătoarea de Dumnezeu zise iarăși către dânsa: «Du-te la locașul meu cel mic de la Neorie și acolo îți vei afla vindecarea». Dacă s-a trezit femeia a multumit lui Dumnezeu, și s-a dus degrab la Neorie si căzând cu rugăciune la Maica lui Dumnezeu, zicea:
«Miluieste-mă, Stăpână, și plinește milosârdia ta întru mânie». Și după ce a zis acestea a adormit; și a văzut iarăsi pe Născătoarea de Dumnezeu ce i se arătase împreună cu un bărbat frumos, care a zis către acela: «Iată femeia cea bolnavă; spintecă-i pântecele»; și acela îndată lovind-o peste pântece cu varga ce ținea în mână, se făcu nevăzut, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu ce se arătase cu dânsul. Deci trezindu-se femeia simți că ieșea dintr-însa miros greu și nesuferit, și îndată dezbrăcându-se de îmbrăcămintele ce purta, intră în baie, si spălându-se a ieșit cu femeile ce erau cu dânsa, sănătocsă și vindecată. Și închinându-se acelui sfânt loc, tămâia cu mirodenii, multumind Preasfintei Stăpânei de Dumnezeu Născătoarei, întru slava Celui ce S-a născut dintr-însa, Hristos Dumnezeul nostru.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileort.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diadoh.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor sapte fecioare din Gaza, care de sabie s-au săvârșit.