În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Sfântului Mucenic Sozont.
Acest sfânt se trăgea după neam din Licaonia, și era păstor de oi. El s-a învrednicit de Sfântul Botez, si în zilele lui Maxim domnitorul Ciliciei, intrând într-o capiște unde era un idol făcut de aur și de argint, sfântul a frânt mâna dreaptă a idolului și a luat-o și a vândut-o. Iar prețul ce a luat pe ea l-a împărțit săracilor. Pentru care domnitorul locului făcând rău multor bănuiți, sfântul s-a vădit pe sine. Și îndată a fost supus la bătaie cumplită și la alte multe chinuri, încât sfântul și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli Evod și Onisifor.
Sfântul Evod a fost în urma lui Petru Episcop la Antiohia cea mare. Precum se vede din Epistolele Fericitului Pavel, săvârșind el nevoință mare între cei șaptezeci, s-a făcut predicator vestit al Cuvântului.
Iar Onisifor, pe care îl pomenește Apostolul în Epistola către Timotei, am aflat că a fost făcut episcop al Colofoniei, că era vrednic și puternic la cuvânt, si că până la sânge a întărit credința. Acesta în ceata propovăduitorilor împreună cu Apostolul Evod se sălășluiește în cereștile locașuri.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evpsihie, care de sabie s-a săvârșit.
Acesta a fost născut și crescut în Cesareea, când împărățea Adrian peste romani. După ce a murit tatăl său, botezându-se și împărțindu-și toată averea la săraci, a fost prins de domnitorul Capadociei, și băgat în temniță. Dar întărindu-se prin arătare de înger, a fost mult chinuit, iar la urmă i s-a tăiat capul. Se zice că din tăietură în loc de sânge a curs lapte și apă.