Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Simeon Stâlpnicul.
Simeon Stâlpnicul a trăit în zilele împărătiei lui Leon cel Mare, și a lui Martirie, patriarhul Antiohiei, care era din Eparhia Ciliciei, dintr-un sat ce se chema Sisan. Acesta, călugărindu-se, și suindu-se într-un stâlp, și suferind într-acel stâlp patruzeci și șapte de ani, și făcându-se de multe minuni făcător, a adormit în pace.
Ponenirea Născătoarei Dumnezeu din Mânâstirea Miasinilor se face pentru sfânta icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care a fost aruncată în iezerul Gazurului, la Mânăstirea Miasinilor, de frica luptătorilor împotriva icoanelor. Aceasta după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieșit nestricată.
Iar pomenirea incendiului se face, căci s-a întâmplat pentru păcatele noastre de s-a făcut ardere foarte mare în cetatea împărătească în zilele lui Leon Împăratul, și a ars cea mai multă parte a cetății timp de șapte zile.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Marta, maica Cuviosului Simeon, și a Cuv. Evantia si a adormirii lui Isus a lui Navi.
Acest Isus a fost al lui Navi, și următor lui Moise, celui ce a fost dătător de Lege evreilor.
Acesta a luat și cetatea Ierihonului, care era a celor de alt neam. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând spadă, și aflând el că acesta este mai-marele Voievod al puterii Domnului, lepădându-si armele, a căzut la picioarele lui. Insa dând el război cu cei de alt neam, și fiind gata să apună soarele, având el osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu și a zis să stea soarele. Si îndată a fost oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt Iosua pe cei străini care au fugit, și i-au biruit cu putere. Apoi povătuind el poporul, prin pustie și împărtindu-le pământul făgăduintei, și judecând pe popor douăzecișișapte de ani, s-a făcut înfricoșător vrăjmașilor arătându-și bărbătia și fapta bună în multe războaie, a murit, și a fost îngropat cu poporul său.