Diacon

Slujitor bisericesc subordonat  episcopului sau prrotului, ales prin hirotonie ca reprezentând prima formă și treaptă inferioară a slujirii preoțești în Bise­rică. Diaconul nu poate săvârși Sfintele Taine, dar ajută pe preot sau pe episcop în timpul slujbelor. Diaconii sunt amimtiti în Fapte VI, 1-6, unde se păstrează de altfel cea dintâi mențiune despre organizarea slujirii la me­sele creștinilor eleniști.